BRIOŞE PARIZIENE

CARE-I TREABA CU BRIOŞA?

Nu de puţine ori aud, şi mă zgârie pe creier, termenul "brioşă" folosit în context neadecvat. Aşa că mi-am tot propus să explic odată pentru totdeauna care-i treaba cu brioşa.

 

Dragilor, lucrurile stau cam aşa: BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.
Sursa: DEX '98 (1998)

 

Aşadar, dacă mai auziţi pe cineva spunând "brioşe" muffin-urilor (vom lămuri într-o postare viitoare şi cum stau lucrurile la acest capitol) sau cupcake-urilor (pe-asta cu cupcake-urile am lămurit-o într-o postare mai veche, v-amintiţi?), trageţi-l frumuşel de mânecă şi explicaţii ca s...la nu are nimic cu prefectura, dacă mă-nţelegeţi. Da, sunt foarte agresivă, deoarece se sădesc în mintea oamenilor noţiuni greşite de către persoane care nu au nici în clin nici în mânecă, şi acum voi face o cacofonie, cu acest domeniu. Persoane care ar trebui să-şi revizuiască un pic rostul lor pe lumea asta şi să se reorienteze profesional. Cel puţin.

 

Ca să lămurim lucrurile şi mai mult, brioşa este un aluat de origine franţuzească, bogat în ouă şi unt (printre altele), care-i dau o consistenţă pufoasă, fină, delicată, în funcţie, desigur, de proporţia dintre ouă şi unt. Crusta trebuie să fie rumenă şi crocantă, aspect dat şi de o glazură formată din amestec de ou şi apă, cu care se ung brioşele crude, înainte de a fi coapte. Nu sunt extrem de dulci, în variantele originale, cunoscute încă din antichitate, aluatul neconţinând deloc zahăr, care a fost introdus mult, mult mai târziu.

 

Brioşa poate avea diverse forme, cea mai cunoscută fiind Brioşa pariziană, adică cea a cărei reţetă v-o voi oferi eu azi, cu forma ei specifică, ce se distinge prin guguloiul de aluat ce se iţeşte din baza brioşei.

 

Nu vă simţiţi mult mai bine acum că am lămurit şi lucrul ăsta? Prepararea ia ceva mai mult timp, dar nu descurajaţi. Rezultatul vă va încânta. O veţi trece la capitolul "Victorii şi realizări" şi veţi fi tare mândri de voi. Succes!

 

BRIOŞE PARIZIENE

 

Ingrediente:
pentru aprox. 15 bucăţi

375 gr făină albă
50gr zahăr tos fin
5g drojdie uscată
75ml lapte cald
1 linguriţă sare
3 ouă mari, plus încă 2 intregi şi un gălbenuş pentru glazurare
185gr unt moale, tăiat cubuleţe
zahăr cu granule foarte mari, pentru decor, opţional

Metodă:

1. Într-un castron încăpător, amestecă ingredientele uscate, apoi încorporează alternativ laptele cald şi ouăle, unul câte unul. Frământă aluatul format timp de 10 minute.

 

2. Adaugă untul moale, frâmântând bine 5 minute pentru încorporare. Dă aluatul la rece pentru 6 ore.

 

3. Scoate aluatul din frigider şi porţionează-l în guguloaie de aproximativ 50gr fiecare. Aici urmează o poveste întreagă despre cum modelezi aluatul. E mai greu de explicat, dar mult mai uşor de vizionat, aşa că vă dau şi vouă link-ul din care m-am inspirat şi eu. Credeţi-mă, e de mare, mare folos: http://www.youtube.com/watch?v=xeCEHU9toqU. Puteţi urma şi ceilalţi paşi din filmuleţ, sau vă puteţi rezuma doar la partea despre modelare.

 

4. Pentru glazură, amestecă două ouă întregi cu un gălbenuş şi un praf de sare, apoi unge cu acest amestec toate brioşele. Dă-le la rece pentru încă 30 de minute. Unge-le iar cu ou, apoi mai dă-le o dată la rece 30 de minute.

 

5. Scoate brioşele din frigider şi presară-le cu zahăr, dacă foloseşti, apoi lasă-le să crească timp de 1 oră la temperatura camerei, timp în care încingi cuptorul la 200C.

 

6. Coace brioşele în cuptorul încins timp de 15-20 de minute (eu am verificat dacă s-au copt cu tradiţionalul test al beţişorului înfipt în aluat). Nu deschide cuptorul decât după timpul minim de coacere!

 

7. Brioşele se scot din forme de îndată ce au fost scoase din cuptor şi se pun la răcorit pe un grătar de sârmă.

Sunt foarte bune calde, simple, cu puţin unt, sau cu puţin unt şi dulceaţă de calitate, alături de o cafea cu lapte, într-o dimineaţă care va fi, fără îndoială, foarte reuşită.